Magneziu şi calciu - minerale importante în menţinerea sănătăţii omului

 

Din revista Revista HOFIGAL - Natura si Sanatate Nr. 42 , numarul 0 din 13 2, 2014

Magneziu şi calciu - minerale importante în menţinerea sănătăţii omului
Substanţele minerale, ingerate odată cu hrana sunt componente metabolizate în organism şi constituie elementele de structură ale scheletului, ale ţesuturilor moi, dar şi factorii ce reglează numeroase funcţii fiziologice, hotărâtoare pentru buna funcţionare a organelor şi ţesuturilor, cum ar fi reglarea echilibrului acido-bazic, contracţia musculară, stimularea sau inhibarea activităţii enzimelor, excitabilitatea nervoasă, coagularea sângelui, transportul oxigenului.

Cu alte cuvinte, mineralele alături de vitamine, odată ajunse în organism, sunt asimilate şi folosite fiecare, individual, în diverse reacţii chimice pentru funcţionarea normală a proceselor metabolice. De asemenea, anumiţi ioni ai substanţelor minerale au în organism locuri speciale de depozitare, de unde pot fi utilizaţi în perioadele în care aportul lor prin hrană este insuficient.
Elementele minerale, numite bioelemente (calciul, magneziul, sodiul, potasiul, fosforul, siliciul, seleniul etc.), sunt esenţiale funcţionării corecte a diferitelor organe şi sisteme, majoritatea fiind implicate în metabolizare, echilibrul apei din organism, sănătatea sistemului osos, a sistemului nervos central, a sistemului imunitar. Ele se regăsesc în aproximativ toate celulele şi participă activ la menţinerea homeostazei generale, însă apariţia unor dezechilibre ale acestora poate să ducă la efecte deosebit de grave asupra sănătăţii.
De exemplu calciu, magneziu şi fosforul intră în compoziţia oaselor. Fără aceste minerale există riscul dezvoltării unor tulburări funcţionale la nivelul oaselor, tulburări care pot duce la incapacitatea organismului de a face faţă activităţilor zilnice.
De asemenea, siliciul organic - prezent în plante şi asimilat de organismul uman - este necesar deoarece ţesuturile elastice care intră în structura oaselor, tendoanelor, ligamentelor, vaselor de sânge sunt constituite dintr-o adevărată matrice de siliciu, de care sunt fixate, apoi, celelalte elemente de structură. Prezenţa siliciului în organism determină sănătatea şi prospeţimea pielii, vigoarea firelor de păr şi a unghiilor, sănătatea smalţului dinţilor şi este esenţial pentru asimilarea şi fixarea magneziului şi a calciului în organism, precum şi pentru formarea ţesuturilor conective. Acest oligoelement are un rol important şi în funcţionarea normală a sistemului imunitar, în formarea unei părţi importante din celulele cu rol de apărare faţă de agenţii patogeni, dar şi coordonarea acestora fiind dependentă de prezenţa siliciului.
Efectele lui asupra organismului sunt deosebite, studii recente arătând că siliciul organic ar putea fi unul dintre secretele redobândirii sănătaţii şi tinereţii, acesta fiind eficient în tratarea unor afecţiuni.

În această direcţie, interesul pentru magneziu şi calciu, necesare pentru îmbunătăţirea calităţii vieţii, demonstrează preocupările deosebite ale companiei Hofigal privind lărgirea ariei folosirii lor în domeniul nutriţiei în vederea preparării unor suplimente alimentare bogate în minerale cu rol în susţinerea sănătăţii.

Magneziul, benefic pentru buna funcţionare a muşchilor, nervilor şi oaselor

Magneziul, cel mai important cation bivalent (Mg+2) intracelular din punct de vedere cantitativ, este prezent cu preponderenţă în ţesutul osos, dar se găseşte şi în muşchi, inimă, ficat, rinichi, tub digestiv şi plasmă. Are un aport vital în multe funcţii metabolice, în special, în metabolismul glucidelor, lipidelor şi proteinelor, a unor hormoni, este necesar în metabolizarea vitaminei C şi a unor minerale precum calciu, fosfor, siliciu, seleniu, sodiu şi potasiu.
Magneziul - cheia echilibrului nervos şi muscular - combate oboseala, stresul şi anxietatea, joacă un rol important în fixarea calciului în oase şi decontractarea muşchilor.
Conţinutul total de magneziu existent în corpul unui adult este repartizat astfel: 1% extracelular, 31% intracelular şi peste 60% la nivelul oaselor. Un procent infim, aproximativ 1% din valoarea totală este magneziu circulant, iar nivelul acestuia în sânge este menţinut în limite normale sub acţiunea unor mecanisme homeostazice extrem de riguroase.
Organismul uman are nevoie, în general, de circa 250 până la 350 mg magneziu pe zi. Dozele recomandate de specialişti sunt: la adolescenţi: fete - 360 mg/zi; băieţi - 410 mg/zi şi la adulţi: femei - 350 mg/zi; bărbaţi - 400 mg/zi; femei însărcinate - 450 mg/zi. Un adult de 70 kg poate înmagazina în medie între 21 şi 28 g magneziu, necesarul zilnic fiind estimat la 5 - 6 mg/Kg corp, în funcţie de vârstă şi greutate, apreciindu-se că persoanele în vârstă, sportivii care depun un efort fizic susţinut şi femeile însărcinate sau care alăptează au nevoie de un aport mult mai mare.
Magneziul, în organism, are rol de activator al peste 300 de enzime implicate în diferite procese metabolice. Multe dintre aceste enzime au legătură cu rolul acestuia în mecanismul de acţiune al moleculei macroergice - adenozintrifostat (ATP) - moleculă specializată cu rol energetic, principala sursă de energie necesară metabolismului celular.
Alte reacţii la fel de importante sunt cele de reglator natural al calciului prin care, magneziul dirijează transmiterea impulsurilor nervoase către plăcile motorii ale neuronului motor şi ale fibrei musculare, dar şi cele de activator în cadrul unor reacţii prin care energia eliberată este condusă către muşchi.
În felul acesta, conţinutul de magneziu, prin acţiunea de stabilizare a membranei, influenţează direct activitatea celulelor nervoase. De aceea, magneziul este elementul mineral implicat de la relaxarea muşchilor la contracararea rolului calciului în coagularea sângelui.
Magneziul susţine reglarea conţinutului de potasiu intracelular şi ţine, în limite normale, nivelul acestuia din sânge. Fără prezenţa magneziului, potasiul nu poate fi reţinut în celule, ci este eliminat din corp. Împreună, magneziul şi potasiul, sunt implicaţi în absorbţia creatinei în ţesutul muscular, unde combinată cu acidul fosforic (CP) devine un constituent de bază al contracţiei musculare prin care se furnizează energie pentru resinteza moleculei de ATP.

Consecinţele deficitului de magneziu

Aportul insuficient de magneziu în corp este strâns legat de modul de viaţă şi de obiceiurile alimentare traduse printr-o alimentaţia modernă de tip fast-food în detrimentul alimentaţiei tradiţionale, variate şi echilibrate din punct de vedere al aportului de nutrienţi.
Descreşterea aportului alimentar duce la scăderea sub limitele necesare ale aportului de micronutrienţi, fără a fi asigurat necesarul de microelemente sau vitamine, magneziul fiind elementul mineral cel mai afectat.
Alte cauze responsabile pentru un aport redus de magneziu în organism sunt: poluarea, stresul, curele de slăbire, excesul de alcool, mâncarea prea grasă sau prea sărată, administrarea prelungită de anticoncepţionale. Deficitul de magneziu poate să apară şi ca urmare a unor afecţiuni ce duc la scăderea absorbţiei lui (de exemplu, boli infecţioase), a malnutriţiei, excesului de diuretice sau boli precum diabetul zaharat, ciroza hepatică, sindromul cronic de malabsorbţie.
Este important de menţionat că, între deficitul de magneziu şi stres există o relaţie strânsă de reciprocitate, putându-se constitui adevărate cercuri vicioase, îndeosebi în stările cu stres de durată, ca în perioada sensescenţei.
Numeroase studii au demonstrat că magneziul reduce efectele negative ale stresului, în timp ce un nivel scăzut al acestuia, duce la posibilitatea apariţiei unor stări agresive de comportament. Însă, prin inducerea unui somn liniştit şi odihnitor, magneziul poate contribui la îndepărtarea stării de stres acumulată în timpul zilei.
Carenţa de magneziu se manifestă prin cefalee, insomnie, astenie, iritabilitate, nervozitate excesivă, stări de ameţeală, scăderea puterii de concentrare, oboseală cronică, spasme musculare, tulburări de memorie, amorţeală sau furnicături la nivelul mâinilor, fragilitatea părului, unghiilor şi dinţilor, oboseală vizuală şi palpitaţii, putându-se ajunge până la tulburări cardiace grave, accidente cardiovasculare şi tromboze, convulsii şi halucinaţii, în cazurile de carenţă severă.

Magneziul şi sănătatea copiilor

De cele mai multe ori, carenţele de magneziu la copii apar în urma unui regim alimentar dezechilibrat, a unui consum crescut de sucuri acidulate, de alimente semipreparate sau fast-food, pe care, din păcate, copii le preferă. O influenţă majoră asupra sănătăţii copiilor o reprezintă şi poluarea mediului înconjurător, problemă deosebită a contemporaneităţii, mai ales că omul şi mediu sunt entităţi inseparabile, iar existenţa acestuia este dependentă de mediu şi de factorii de mediu - aer, apă, sol.
Deficitul de magneziu la copii poate conduce la diferite tulburări şi manifestări, precum: hiperactivitate, impulsivitate, agitaţie excesivă, dificultăţi de concentrare, lipsă de atenţie, tulburări de memorie, somnolenţă crescută etc.
Unele studii au scos în evidenţă că „mai mult de jumătate din copiii cu vârste între 7 şi 18 ani consumă alimente cu conţinut redus de magneziu, analizele unora dintre ei arătând că au în corp o cantitate mai mare de plumb, în comparaţie cu cei care nu prezentau deficit de magneziu”. S-a demonstrat că dacă nivelul de plumb din organism creşte, nivelul magneziului scade. Aceste rezultate demonstrează cât de important este magneziul pentru sănătatea şi dezvoltarea armonioasă a copiilor, el fiind unul dintre cei mai eficienţi agenţi de neutralizare a plumbului, cadmiului şi a altor substanţe toxice, copiii fiind mult mai vulnerabili decât adulţii în faţa agresivităţii mediului înconjurător, a alimentaţiei neadecvate şi a ritmului de viaţă alert impus de societatea modernă.

Deficitul de magneziu şi îmbătrânirea

Magneziul devine vital odată cu înaintarea în vârstă, deoarece bătrâneţea reprezintă unul dintre factorii de risc crescut în ceea ce priveşte deficitul de magneziu. Modificările fiziologice caracteristice procesului de îmbătrânire, schimbarea regimului de viaţă, aportul alimentar mai redus ca şi absorbţia diminuată şi excreţia renală crescută a magneziului, precum şi frecvenţa mai mare a aportului de medicamente care interacţionează cu acesta, pot contribui la reducerea conţinutului de magneziu în organism.
Deficitul secundar de magneziu se poate observa în cazul unor boli specifice vârstei a III-a, folosirea unor tratamente (în diabetul tip II, non-insulinodependent) sau administrarea de diuretice.
La persoanele în vârstă, carenţa de magneziu poate genera excitabilitate neuromusculară, modificări ale metabolismului fosfo-calcic sau lipsă de potasiu în organism, iar literatura de specialitate arată că deficitul de magneziu contribuie la accentuarea procesului de îmbătrânire şi la vulnerabilitatea faţă de generarea unor boli legate de acest proces.

Calciul, mineral esenţial pentru structura oaselor

Calciul este unul dintre principalele minerale care se găsesc în organismul uman. Cea mai mare cantitate de calciu (în medie 99%) se găseşte la nivelul oaselor şi în structura dinţilor, iar restul de calciu este răspândit în ţesuturile moi şi sânge. El asigură rezistenţa scheletului, care sub formă de depozite din săruri de calciu, întăreşte considerabil matricea organică solidă şi conferă acestor ţesuturi dure consistenţa necesară.
Calciul din sânge se găseşte fie legat de proteinele plasmatice (în special, albumine şi globuline), fie liber, cunoscut ca şi “calciu ionic”, ceea ce îl face reactiv şi implicat în diferite procese de la nivel celular cum ar fi: contracţia musculară, inclusiv cea cardiacă şi în secreţia celulară.
Pe lângă susţinerea oaselor, calciul ajută în funcţionarea anumitor procese ale sistemului nervos, cu rol esenţial în transmiterea impulsului nervos, joacă un rol decisiv în contracţia şi relaxarea muşchilor, fiind implicat în contractilitatea musculară, dar şi a inimii, intervine în coagularea sângelui, în numeroase reacţii enzimatice, în permeabilitatea capilarelor şi membranelor celulare, este utilizat de sistemul endocrin şi asigură funcţiile multor organe, alături de alte elemente esenţiale.
În decursul vieţii, deşi pare că are o structură stabilă, osul este un ţesut care se transformă continuu. Acest lucru este vizibil în mod evident în perioada de creştere şi dezvoltare a copilului, dar şi după ce acest proces se încheie, deoarece osul continuă să se remodeleze.
Remodelarea cuprinde două procese: unul de resorbţie şi altul de formare de noi ţesuturi osoase prin depunerea de calciu. Ambele procese au loc continuu pe toată perioada vieţii şi rezultă din acţiunea armonizată a osteoclastelor (care dizolvă osul în zonele de remodelare) cu cea a osteoblastelor (care sintetizează osul nou), dar echilibrul dintre ele se modifică odată cu vârsta.
În timpul copilăriei formarea de ţesut osos este mai intensă decât resorbţia. La adulţii tineri, ambele procese sunt relativ egale, dar odată cu avansarea în vârstă şi, în special la femeile după menopauză, resorbţia depăşeşte formarea de ţesut osos şi creşte riscul apariţiei osteoporozei.
De menţionat că, masa osoasă continuă să crească şi după încheierea procesului de creştere în lungime a oaselor (până la aproximativ 30 de ani, vârstă la care se atinge vârful maxim al masei osoase), iar aportul necesar de calciu şi vitamina D în perioadele de copilărie şi adolescenţă este esenţial (alături de efectuarea unor exerciţii fizice adecvate) pentru a maximiza rezistenţa şi densitatea osoasă şi a se preveni instalarea timpurie a osteoporozei.

Calciul - un mineral necesar pentru toată viaţa

Calciul constituie aproximativ 2% din greutatea corpului unui adult, marea majoritate găsindu-se în componenţa oaselor şi dinţilor.
Funcţia principală a calciului este de a construi şi menţine scheletul corpului, fiind responsabil de rezistenţa oaselor, activitatea muşchilor, sănătatea dinţilor, a părului şi a unghiilor.
Din această cauză, organismul are nevoie de acest element esenţial începând cu dezvoltatea intrauterină şi până la adânci bătrâneţi. Ţesutul osos începe să se formeze din viaţa intrauterină, motiv pentru care în perioada de sarcină, viitoarea mămică trebuie să-şi asigure zilnic, necesarul optim de calciu pentru dezvoltarea normală a fătului. În copilărie şi adolescenţă calciul este vital pentru formarea şi dezvoltarea armonioasă a întregului sistem osos. Ulterior, până la vârsta de 30 ani organismul are nevoie de o cantitate optimă de calciu zilnic, astfel încât, densitatea osoasă construită să devină maximă, din care, pe măsură ce trec anii, se va pierde progresiv. De aceea, ţesutul osos nefiind o masa inertă, ci într-o continuă remodelare, are nevoia de calciu zilnic, indiferent de vârstă.
În cursul vieţii, pierderea de masă osoasă este mai accentuată la femei după menopauză ca urmare a reducerii nivelului de estrogen. De aceea, după menopauză, femeile au nevoie de un aport considerabil de calciu pentru a preîntâmpina efectele nedorite ale osteoporozei.
De fapt, calciul susţine procesele care furnizează energie întregului organism. Lipsa de calciu din organism duce la afecţiuni precum anemie, rahitism, osteomalacie (rahitism la adulţi), spasmofilie, tulburări ale ciclului menstrual, carii dentare, unghii şi păr fragile.

Calciul are nevoie de susţinători

Pentru un ţesut osos puternic calciul nu acţionează singur, ci are nevoie de alte vitamine şi minerale, ca:
Privarea organismului de siliciu duce, în timp, la apariţia unor tulburări şi afecţiuni diverse, iar primul simptom este incapacitatea organismului de a asimila calciul, fosforul şi magneziul.

Satisfacerea necesităţilor de calciu ale organismului, fie că acesta provine din alimente, fie că aportul alimentar este completat cu suplimente alimentare, este o condiţie obligatorie pentru menţinererea unui ţesut osos puternic şi de calitate, pentru desfăşurarea normală a unor procese metabolice importante. Aşadar, doza zilnică recomandată de calciu (mg/zi) în funcţie de vârstă este: de la naştere până la 3 ani: 210-500 mg; de la 4-10 ani:500-800 mg; de la 10-18 ani:1000-1200 mg; de la 19-65 ani:1000 mg; în sarcină şi alăptare necesarul de calciu este de 1000-1200 mg.
Cu toate aceste, studiile statistice din numeroase ţări ale lumii au arătat că majoritatea populaţiei (64% din băieţii şi 87% din fetele între 12-19 ani şi, 55% din bărbaţii şi 78% din femeile peste 20 ani) nu consumă doza zilnică recomandată de calciu.

Consecinţele deficitului de calciu

Nivelul normal al calcemiei este de 10-12 mg%, iar cantitatea de calciu din muşchi este, în medie, de 15 mg%.
Nivelele de calciu sunt foarte strict reglate de organism, excesul sau deficitul de calciu fiind rapid corectate prin fixarea sau extragerea de calciu din oase.
Astfel, absorbţia de calciu prin membrana celulară este favorizată de prezenţa vitaminei D şi variază în funcţie de persoană, vârstă şi stare fiziologică. În acest fel, el este asimilat mai uşor în perioadele de creştere rapidă (copilărie), în timpul sarcinii şi perioadei de alăptare, în timp ce repausul îndelungat la pat antrenează o pierdere accentuată de calciu şi fosfor prin urină.
Există, totuşi, numeroşi factori care pot conduce la reducerea asimilării calciului în organism. Carenţa de vitamina D, absorbţia defectuoasă a grăsimilor la nivelul intestinului, fumatul (cadmiu din fumul de ţigară este un antagonist al ionilor de calciu) împiedică absorbţia calciului, ceea ce face ca organismul să fie privat de cantitatea de calciu necesară metabolismului, în general şi, să determine apariţia unor tulburări fiziologice, în special, uneori chiar grave.
Atunci când organismul nu primeşte suficient calciu, există riscul dezvoltării deficitului de calciu, oasele fiind primele afectate, ele devenind moi şi fragile. Deficienţa îndelungată de calciu duce la osteoporoză, o afecţiune care se manifestă prin deteriorarea oaselor.
În cazul copiilor, care nu dispun de suficient calciu au în general probleme de creştere, iar în stadiile mai avansate poate să apară rahitismul, oasele nu mai fixează corect calciul şi se deformează.
Adulţii prezintă o scădere a concentraţiei de calciu din oase (osteomalacie) care se asociază cu creşterea riscului de producere a fracturilor osoase.
Degradarea dinţilor, depresia şi spasmele musculare la nivelul membrelor inferioare, lipsă de energie, surescitare, oboseală, digestie lentă sunt alte simptome ale deficitului calciu.

Surse naturale de magneziu şi calciu

Deoarece magneziul şi calciul nu sunt sintetizate în organism, necesarul zilnic poate fi asigurat printr-o alimentaţie adecvată bogată în săruri minerale şi completată cu suplimente alimentare pe bază de magneziu şi calciu.
Pentru că cele două minerale - calciu şi magneziu - se află în strânsă legătură şi cu alte elemente minerale (P, Si, Se) şi vitamine (C, D, P, dar şi B6, B9, B12 din produsul Complex Alfalfa) - factori importanţi pentru asimilarea acestora în organism, Compania S.C. Hofigal Export Import S.A., România pune la dispoziţie suplimente alimentare cu efecte benefice pentru corectarea deficitului în organism a unor elemente minerale şi, în mod deosebit, calciu şi magneziu.

Polivitamine naturale de Hofigal cu Calciu şi Magneziu®
(Comprimate)
Conţin ulei de cătină (Hippophae oleum), Mg2+, Ca2+.
Asigură aportul de nutrienţi şi substanţe bioactive pentru susţinerea funcţiilor metabolice ale organismului şi menţinerea stării de sănătate; are proprietăţi: vitaminizante, antianemice; hepatoprotectoare, antiaterosclerotice, antioxidante; imunomodulatoare; de creştere a rezistenţei la efort fizic şi intelectual prin aport energetic mărit; de remineralizare a organismului.

Coenzima Q10 în ulei de cătină
(Capsule moi)
Produsul este disponibil în trei concentraţii de coenzimă Q10 în ulei de cătină (Hippophaë oleum): 15 mg, 30 mg şi 60 mg.
Coenzima Q10 în ulei de cătină acţionează drept catalizator în reacţiile chimice şi furnizează celulelor din organism energia necesară întreţinerii vieţii, protejează inima, stimulează sistemul imunitar, prelungeşte viaţa pe cale naturală.

Ulei de cătină
(Capsule moi; picături)
Conţine ulei din fructe de cătină (Hippophae oleum) ale cărui principii active sunt extrase printr-un procedeu original.
Uleiul de cătină - concentrat natural bogat în fitonutrienţi şi substanţe bioactive, în principal beta-caroteni, vitaminele D, E, F, K, produşi polifenolici cu activitate puternic antiinflamatoare, lecitine sub formă uşor asimilabilă (săruri de calciu şi magneziu), acizi graşi polinesaturaţi din care acidul gamma-linolenic precursor al multor enzime organice, aminoacizi liberi şi microelemente.
Produs 100% natural care asigură un aport optim de nutrienţi necesar dietei pentru menţinerea integrităţii funcţiilor fiziologice ale organismului, încetinirea proceselor de îmbătrânire precoce, întărirea sistemului imunitar, combaterea efectelor negative ale stresului cotidian.

Cătinofort
(Capsule)
O capsulă conţine pulbere din pulpă de fruct de cătină (Hippophaë rhamnoides), pulbere din biomasă spirulină (Spirulina platensis), ulei volatil de fenicul (Foeniculum vulgare), ulei volatil de levănţică (Lavandula angustifolia), ulei volatil de mentă (Mentha piperita).
Produs natural cu proprietăţi vitaminizante, remineralizante şi tonifiante ale organismului şi de completare a deficienţelor nutriţionale, pentru creşterea rezistenţei la efort fizic şi intelectual.

Flavovit® C
(Comprimate)
- sursă naturală de vitamine şi săruri minerale, vitaminizează şi tonifică organismul este prezentat sub două forme: pentru copii şi pentru adulţi.
Flavovit®C – copii conţine acid ascorbic, extract de măceşe - Vitamina C naturală (Cynosbati fructus) şi extract din fructe de cătină (Hippophae fructus).
Flavovit®C conţine acid ascorbic, extract de măceşe - Vitamina C naturală (Cynosbati fructus), extract de rădăcină de lemn dulce (Liquiritiae radix) şi extract din fructe de cătină (Hippophae fructus).
Produs natural, uşor asimilabil, cu proprietăţi tonifiante, vitaminizante, de remineralizare a organismului, antioxidante, cu activitate antianemică, antiinflamatorie şi de regenerare a pielii şi mucoaselor, de echilibrare a sistemului imunitar;

Spirulină cu extract total de cătină
(Comprimate)
conţine biomasă Spirulina Platensis şi extract concentrat de cătină (Hippophae rhamnoides).
Spirulină cu extract total de cătină - supliment alimentar, care intervine în reglarea şi echilibrarea funcţiilor metabolice şi imunologice ale organismului, este recomandat pentru completarea şi normalizarea dietelor dezechilibrate (diete cu carenţe de proteine, vitamine, microelemente, flavonoizi ori prin aport exagerat de lipide şi glucide); pentru suplimentarea nutriţională în profesii cu efort fizic şi intelectual intens, persoane supuse unui efort fizic susţinut, profesii în medii toxice, în perioada adolescenţei, la persoane de vârsta a treia sau în condiţii de malabsorbţie, la fumători, la persoane care consumă în exces băuturi alcoolice.
Spirulina este o sursă bogată de proteine, conţine o gamă largă de aminoacizi, acizi graşi saturaţi şi nesaturaţi, polizaharide, vitamine hidrosolubile şi liposolubile, hormoni vegetali, enzime, microelemente şi pigmenţi activi biologic (ficocianine şi aloficocianine).
Extractul din fructele de cătină este o reală sursă naturală polivitaminică (cea mai bogată sursă de vitamine A, E, carotenoizi, vitaminele C, P şi întreg complexul B), microelemente bioactive (fosfor, calciu, fier, magneziu, potasiu) precum şi acizi graşi esenţiali.

Calciul şi magneziul sunt minerale esenţiale organismului uman.

Avem nevoie de calciu şi magneziu pentru dinţi sănătoşi şi oase puternice, pentru buna funcţionarea a inimii, pentru funcţionarea eficientă a sistemului nervos şi pentru sănătatea muşchilor.

Ing. Ştefan Manea
Director General S.C. HOFIGAL EXPORT-IMPORT S.A.

Enzimele și rolul lor în fitoterapie

Dipl. ing. Ştefan Manea, Director General S.C. Hofigal Export-Import S.A.

 

Acum 25 de ani am semnat un contract pe viaţă: să respect Natura şi să aduc sănătate oamenilor numai din Natură!

interviu

 

Din nou despre enzime - Factorul enzimatic, cheia codului vieții

Dipl. Ing. chim. ŞTEFAN MANEA Director General HOFIGAL

 

Remedii naturale în amigdalita cronică – focar de infecţie

Dr. Iulia Hobeanu Burghiu

 

Ceaiurile HOFIGAL obţinute din plante medicinale şi aromatice - izvor de sănătate

Dipl. Ing. chim. ŞTEFAN MANEA Director General HOFIGAL

 

Nutriție echilibrată și Imunoprofilaxie în perioada sarcinii

Dr. Iulia Hobeanu Burghiu

 

COMPLEX ALFALFA susţine creşterea speranţei de viaţă

Dipl. Ing. chim. ŞTEFAN MANEA Director General HOFIGAL

 

Pledoarie pentru o bătrânețe demnă în România

Camelia Anca Baciu - Psiholog-psihoterapeut

 

Indicaţii clinice pentru Momordica Charantia

Dr. Aniela Kinn - Medic specialist medicină de familie

 

Cânepa - plantă medicinală ideală pentru inimă şi creier

Ing. Ştefan Manea - Director General S.C. HOFIGAL EXPORT-IMPORT S.A.

 
Pagina: 01 02 03 04 ... 15 »
Home | Despre noi | Magazin Online | Catalog 2012 | Articole | Contact | Hofigal Ecologic